Cum se clasifica?
Luxatiile sunt de mai multe feluri:
- complete / incomplete;
- inchise / deschise;
- simple / complicate;
- proaspete (1-2 zile) / recente (2-4 saptamani) / vechi;
- reductibile / ireductibile.
Diagnosticul se face in functie de simptome:
- durere;
- impotenta functionala (absoluta);
- pozitie / aspect normal al segmentului, cu deformarea regiunii;
- echimoza.
Cu ce se pot confunda luxatiile?
Luxatiile se pot confunda cu entorse, loviri si fracturi. Complicatiile posibile sunt:
- imediate:
a. deschiderea articulatiei;
b. sange in articulatie (risc de calcifiere);
c. ireductibilitate (nu se poate pune la locul ei). Daca nu este pusa la loc rapid, se umfla si este din ce in ce mai greu de pus la loc, se scurteaza muschii, se fibrozeaza tesuturile, se vindeca gresit capsula sau ligamentele, si nu se mai poate pune la loc deloc, sau se poate pune la loc doar cu operatii foarte grele;
d. ruperi, sau alte leziuni ale vaselor sau nervilor (risc de paralizie sau putrezire).
- tardive:
a. necroza aseptica;
b. compresiuni nervoase;
c. calcifiere ale hematoamelor;
Tratament:
- calmarea durerii;
- imobilizarea (ca pe fractura a dar sa fie in pozitia cea mai putin dureroasa), dar fara a incerca sa o punem la loc sau sa-i schimbam pozitia in care este;
- trimiterea la spital a se face in regim de urgenta mai mare decat la o fractura.
Luxatia de umar
Este printre cele mai frecvente luxatii la accidentele petrecute pe munte. Cel mai adesea este antero-inferioara: capul osului humerus se poate simti, ca un ou, in subsoara, iar conturul normal si rotund al umarului este acum disparut, plat (umar in epolet).
Bratul va sta departat de corp, iar antebratul flectat, sustinut cu mana sanatoasa. Imobilizarea se face folosind un rulou moale intre cot si corp. Se folosesc atela sau fixarea cu bandaje de torace si de umarul opus.
