Un pic de skateboard, un pic de snowboard, ceva schi nautic si o completare optionala de parapanta - toate au fost aduse sub a￯￯umbrelaa￯￯ wakeboard-ului, unul dintre cele mai complexe si spectaculoase sporturi nascute in ultimele decenii.

Fara sa nasca o isterie de masa, o moda internationala sau sa adune o avalansa de fani, wakeboarding-ul a generat, totusi, o cultura proprie, un circuit de concursuri internationale si o muzica numai a sa.

De la schi la placa

Povestea schiului acvatic incepe acum aproape un secol: in 1922, in Lake City, Minnesota, Ralph Samuelson era primul om tractat pe schiuri de lemn pe suprafata apei.

Multa vreme, schiurile a￯￯ fabricate din materiale din ce in ce mai performante a￯￯ au dominat suprafetele apelor linistite de pretutindeni. Nu se putea vorbi de schi nautic decat pe lacuri si in golfuri imprejmuite, unde valurile nu afectau miscarea.

Ca in fiecare sport, au aparut in timp si inovatori, nemultumiti de lipsa de variatiuni a traseelor. Prima mutare a fost renuntarea la unul dintre schiuri, pentru a se reduce suprafata de frecare si a putea atinge viteze mai mari decat traditionala limita de 25 de kilometri pe ora.

De aici, practicantii sportului au ales doua directii majore: renuntarea totala la schiuri sau la orice alt suport pentru picioare si imbunatatirea talpii unice pana la nivelul de placa performanta.

Din prima categorie s-a nascut un sport care cu greu poate evita termenul de a￯￯extrema￯￯: schiul descult a￯￯ a￯￯barefoot skiinga￯￯, in care practicantii, pentru a se putea mentine la suprafata apei, trebuie sa atinga viteze de 80-100 de kilometri pe ora.

Din cea de-a doua a aparut wakeboarding-ul. a￯￯Wakea￯￯ este numele purtat de fiecare dintre cele doua valuri produse de motorul barcii care tracteaza placa. O vreme a fost la moda wakeboarding-ul a￯￯la cablua￯￯, in care tractarea era facuta de un cablu ancorat pe o instalatie similara celor care duc schiorii pe varful pantei.

Cei care mergeau pe vremuri la Techirghiol isi aduc, poate, aminte de aceste instalatii, ba chiar si de primele a￯￯farfuriia￯￯ a￯￯ placi unice care anuntau, inca de la inceputul anilor a￯￯80, dezvoltarea noului sport.

In timp insa, cei care schiau ancorati de barci au descoperit doua amanunte esentiale, care aduceau un mare spor de spectaculozitate fata de tractarea a￯￯la cablua￯￯: posibilitatea de a glisa pe distante mai mari, data fiind noua optiune de a alege corzi de diverse lungimi, precum si impulsul dat de a￯￯wakea￯￯ in momentul in care este atins, capabil sa genereze suficienta energie pentru executarea de acrobatii (trick-uri).

Consacrarea in X

Numeroasele concursuri de wakeboarding, concertele pop-rock din ce in ce mai rasunatoare care le acompaniau si spectaculozitatea sportului in sine nu puteau trece multa vreme neobservate.

Astfel, in 1996, la cea de-a doua editie a X-Games (Providence & Newport, Rhode Island) a￯￯ epicentrul sporturilor urbane si extreme a￯￯ wakeboarding-ul devenea o disciplina oficiala de concurs, in fata unui public de 200.000 de spectatori.

Parks Bonifay, primul castigator la a￯￯barbatia￯￯, si Tara Hamilton, prima campioana, alaturi de Dallas Friday, Danny Harf, Scott Bylery, Darren Shapiro, si Shaun Murray au lansat un sport care a ajuns astazi sa atinga un total de premii de aproape un milion de dolari anual.

Fiind vorba de un sport-hibrid, si cultura care il insoteste este un amestec al sporturilor din care s-a inspirat.



Comunitatea practicantilor este discreta, relativ inchisa si aduce aminte de cea a surferilor. Trupele care sunt invitate la evenimentele lor sunt deseori aceleasi care canta iarna in varful muntilor, la campionatele de snowboard.

Pasionati de viteza, wakeboarderii nu se feresc de motociclete, iar pasiunea pentru a￯￯plutirea￯￯ a nascut, in timp, un hibrid secundar: wakeboarding-ul a￯￯la parapantaa￯￯, in care barcile sunt inlocuite de vant, chiar cu riscul de a intrerupe, pe alocuri, contactul cu apa.