E 4.15 dimineata. Luni. A fost un weekend lung, si azi e ziua mea libera. Ar trebui sa dorm, dar ma strecor din pat pana in masina. Opresc pentru benzina, si ma indrept spre magazin. Damian ma asteapta, asa ca incarcam cateva caiace de mare in camioneta mea.

5.30 am. Lumea e inca adormita in mare parte, in timp ce ne facem cale catre oras. Ce? Trafic? Cu un astfel de trafic va fi un drum lung pana la Oxnard, si e aproape 9 cand scapam din ambuteiaj.

Tinta noastra - insula Anacapa, situata la aproape 12 mile de coasta. N-am traversat niciodata un ocean, nici Damian, asa ca astept calatoria cu bucurie, anticipatie si o doza de nervozitate. Se lasa o ceata grea, ceea ce ne lasa de inteles ca vom parcurge drumul cu o busola ieftina si o harta xeroxata care sa ne indice calea. Ceea ce ma ingrijoreaza e vremea, traversarea unui canal incarcat de nave, si ceata extrem de densa, care ne va da bataie de cap in gasirea insulei. Nu ma pot opri din calculat si rascalculat cele cateva grade cu care am putea depasi insula fara sa o vedem. Damian se asteapta de la mine sa gasesc insula imediat si asta ma incomodeaza.

Ne indreptam tot inainte prin ceata. Dupa cateva minute, tarmul dispare in urma noastra. Oceanul si cerul se unesc intr-un cenusiu fad si lipsit de viata. Sunetele si culorile au amutit. Vaslim prin ceata, aruncand cate o privire la busola din cand in cand. Ascult indelung sa deslusesc vasele in apropiere dar nu se aude nimic. Un leu de mare se apropie si se joaca in jurul barcii noastre. Incep sa ma relaxez. Nimic nu te face sa te simti mai mic decat sa fii intr-un caiac in mijlocul oceanului, fara a putea vedea ceva in vreo directie. Sunt increzator in ritmul vaslei si in busola.

O forma cenusie incepe sa se distinga prin ceata. La inceput credeam ca e doar o iluzie, o umbra, dar cu cat ne apropiem mai tare. E o scurgere de petrol, care ne va servi drept punct de reper. Ne continuam drumul iar pata de ulei se topeste in zare.

Orele incep sa curga. E o plictiseala crispata pe ocean. Vaslit, vaslit si iar vaslit. Leii de mare si delfinii se joaca prin apa. Ma asteptam ca traversarea sa nu dureze mai mult de patru ore, dar cu trecerea timpului, incep sa ma ingrijorez. Incerc sa-mi tin mintea limpede, dar tanjesc dupa un colt de insula. Trebuie sa o vad pentru a ma asigura ca nu am depasit-o prin ceata. Forme intunecate apar in ceata si ma intreb daca este insula sau doar imaginatia mea care deviaza. Dar, da. Este o insula, iar capatul ei imi indica faptul ca e Anacapa. Imi revin. In sfarsit.

Vaslim catre vestul Anacapei, catre Frenchys Cove. Vantul si curentul netrebnic ne tin pe loc si ne impiedica sa inaintam. Vaslim tare, insa insula nu pare sa vrea sa se apropie prea lesne. Deja suntem in barci de vreo 6 ore, si gata sa ajungem acolo. Timpul se dilata. Reusesc in sfarsit sa ajung la mal, pe plaja plina de pietris si stanci. Damian ma urmeaza. Ne intindem si mancam fericiti ca am reusit.

Dupa o pauza, incepem sa vaslim in jos pe coasta insulei. Incredibil sa privesti grupuri masive de lei de mare cum vaneaza bancuri de pesti. Este o zona minunata, iar un caiac de mare este in mod clar calea potrivita de a o vizita.

Ma strecor in cateva pesteri marine, si apoi intr-o a￯￯gradinitaa￯￯ de stanca, dar curentii sunt prea puternici asa ca doar privesc.

Vaslim catre Anacapa de miloc, apoi catre est. Aici ne instalam corturile si echipamentul si gatim niste burritos. Dupa cateva ceasuri de plimbat pe insula, ma apuca somnul.
Anacapa are un far maritim, alaturi de cateva cladiri ale personalului Parcului National, dar, dincolo de asta, este, in principal, un urias cuib stancos de pasari. Pescarusii isi fac cuiburi peste tot. Incredibil si uimitor.



Ne trezim si e si mai multa ceata. In timpul micului dejun dau drumul radio-ului si ascultam vremea. Se anunta vant puternic, si Damian imi arunca o privire ingrijorata. Ne decidem sa ne adunam tabara cat mai repede si sa pornim spre casa pentru a evita dificultatile.

Drumul inapoi a fost mult mai lejer. Am avut vizibilitate mult mai buna si ne-am delectat cu privelistea a sute de delfini, intrecandu-se cu noi sau inotand in jurul barcilor noastre. Chiar si cu niste pauze prelungite, dupa 4 ore eram acasa.

Ce sa zic...a fost o experienta geniala. A fost amuzant, distractiv, fauna salbatica si peisajul -incredibile. Din pacate, miracolul de a fi in mijocul marii, cu delfinii inconjurandu-te, e de multe ori greu de transpus in cuvinte, la fel ca si inimaginabila frumusete a unui ocean larg deschis, si nu simt ca am descris totul asa cum se cuvine. Este formidabil, in cel mai complet sens al cuvantului!

Nota: Anacapa este o insula in Oceanul Pacific, la 23 km de coasta Venturei, California.