Este indispensabil sa cunoasteti bine principalele miscari care se fac in apa, inainte de-a le putea utiliza pentru deplasare la canyoning, astfel incit sa evitati riscurile.

DEPLASAREA PRIN APA

Deplasarea prin apa este o tehnica de inaintare imposibil de evitat in canion unde rupturile de teren si cascadele sunt deseori separate de distante mai lungi sau mai scurte in care trebuie sa treceti printr-un teren accidentat sau mascat de apa.

Utilizati incaltaminte care are aderenta mare la rocile umede, dar sa nu va bazati pe perfecta aderenta deoarece puteti sa cadeti usor. Este recomandabil sa adoptati o atitudine de anticipare in toate deplasarile. Faceti pauze in cursul deplasarii acolo unde terenul este mai putin accidentat si profitati de acest moment pentru a va odihni si hidrata.

INOTUL

In marile canioane se intimpla sa folositi si aceasta metoda care nu este tocmai usora, dar care poate fi unica metoda de continuare a deplasarii. Inotul in apa curgatoare este periculos, deoarece pot exista curenti puternici care sa va mentina pe loc in ciuda eforturilor voastre.

Innotatorul va putea astfel anticipa obstacolele si sa prevada manevrele de efectuat sau sa utilizeze unele dintre miscarile apelor pentru a inainta.

DEPLASAREA PRIN GALERII INUNDATE

Este indispensabil sa stiti sa va scufundati, caci unele canioane prezinta galerii inundate. Pentru parcurgerea acestora trebuie sa va scufundati cu mare atentie. Este recomandabil sa va limitati la pasaje largi si fara obstacole de 2 sau 3 metri maxim.

Utilizarea acestor tehnici decurge in mod direct din estimarea dificultatii si pericolului prezent intr-un pasaj. Prezenta si intensitatea acestor miscari sunt strins legate de debitul apei. Este esential sa stiti sa estimati debitul apei inca de la intrarea in canion.

ATENTIE! Inainte de a incepe aventura verificati cu grija spiturile, buclele, pitoanele, carabele, coarda; nu ezitati deloc sa le schimbati daca vi se par defecte, nu coboriti niciodata pe un singur punct de ancoraj, dublati-l.

-In timpul coboriri prin rapel fiti atenti la opririle riscante (regrupari riscante) si la blocurile de stinca instabile,
-nu fortati niciodata un coechipier care nu se simte in stare sa coboare, este recomandabil sa-l asigurati (filati).
-inainte de a efectua diverse sarituri la coborire trebuie sa aveti grija punctele de sprijin, inaltimea, locul de aterizare.
-este recomandabil ca unul dintre coechipieri sa faca o recunoastere a cavitati, cascade, pasaje dificile, alegeti un loc de coborire degajat de orice obstacol.
-daca ati parcurs de mai multe ori un canion, verificati totusi cavitatile, puturile si eventualele obstacole pentru ca poate intre timp au aparut colmatari cu blocuri de stinca purtate de suvoiul de apa
-nu fortati vreunul din coechipieri sa sara daca nu doreste sau nu poate sa faca acest lucru.
-in cazul toboganelor verificati daca planul de alunecare este omogen si fara obstacole, verificati adincimea, asezati-va picioarele in fata si protejati-va gitul.
-in timpul deplasari prin apa fiti atenti la obstacolele ascunse, veti intilni pasaje inundate, dati dovada de prudenta, treceti-le numai daca sunt largi si cu apa limpede
-adaptati viteza coboriri la coechipierul cel mai lent.

RAPELUL IN APA... In timpul coboririlor in apa puteti intilni curenti de apa deosebit de puternici sau virteje de apa. Virtejul de apa este o zona de curenti foarte periculosi, in miscare de rotire situat la baza unei caderi de apa. Virtejul de apa este caracteristic miscarii apei din aval spre amonte la suprafata. Un rucsac sau un inotator pot ramine intr-un virtej pe loc. Un innotator prins intr-un virtej va avea tendinta de-a tine capul la suprafata(deasupra apei). Puterea virtejului depinde mai ales de forma sa si mai putin de inaltimea caderii de apa. Pentru a trece un virtej periculos se utilizeaza tehnica rapelului controlat...



Cadrul pt canyoning

Cadrul natural presuspus de practicarea canioningului este constituit de vai, formate in principal in masive calcaroase (exista si canioane formate in roci granitice, magmatice sau gresii), cu cascade ce nu pot fi coborate decat in coarda, cu lacuri de diferite lungimi, ce trebuie parcurse inot, cu tobogane naturale, cu traversari aeriene orizontale sau oblice.

Cu salturi de diferite lungimi si dificultati, cu sectoare de pestera, si multe altele. Pe langa acest relief, avem nevoie de un element indispensabil: apa. Cantitatea de apa, debitul, viteza de curgere sunt numai cativa factori care pot transforma radical parcursul unui canion: accesibil sau inaccesibil, lipsit de interes sau fascinant.

Daca avem ambele elemente, relieful si apa, putem spune ca avem un canion. Pentru a-l parcurge, este nevoie de echipament specializat, de cunostinte teoretice si practice despre tehnica de parcurs si de calitati fizice, uneori chiar si psihice. In ce consta parcurgerea? In depasirea dificultatilor aparute pe traseu, pe cat posibil in contact cu apa. In plus, mai trebuie facut ceva atunci cand descoperim un canion: trebuie sa-l echipam, pentru a-l putea parcurge. Echiparea consta in identificarea sau montarea locurilor si dispozitivelor pentru ancorarea corzii (pitoane, dibluri metalice sau colturi de stanca, copaci, etc) in vederea coborarii obstacolelor.

Echipament individual.

Echipamentul pentru parcurgerea canioanelor este fie individual, fie colectiv. Cel individual este compus din urmatoarele piese: -combinezonul de neopren; neoprenul este un cauciuc spongios format din mici celule independente. Acest tip de material permite, imediat ce am intrat in apa, instalarea unei pelicule foarte fine de apa intre suprafata corpului si combinezon. In cazul in care combinezonul este bine ajustat pe corp, aceasta pelicula, ce a fost rapid incalzita la temperatura corpului, va ramane neschimbata, asfel ca putem ramane in apa rece vreme indelungata, fara nici un fel de disconfort.

Combinezonul este format, in general, din pantaloni inalti, cu bretele peste umar, bluza, ciorapi, si cagula, daca este cazul. Aceasta ar fi varianta standard, dar exista si multe altele, impuse de caracteristicile canionului. Grosimea unui neopren variaza intre 2 si 7 mm. Cu cat neoprenul este mai gros, cu atat ne tine mai cald, dar, este si mai incomod, deoarece, intr-o anumita masura, stanjeneste miscarile.

Stiind ca este vorba de un sport dinamic, varianta optima ar fi un neopren de 5mm grosime, dintr-o singura piesa, dublu texturat. Pentru a-l proteja, exista anumite materiale ce se aplica pe coate, genunchi si sezut, si care micsoreaza gradul deteriorarii prin frecare, sau este indicata purtarea unui alt combinezon pe deasupra neoprenului, din material rezistent la frecare si agatare.

Cu toate acestea, ne alegem neoprenul in functie de canion: pentru parcurgerea unui canion cu apa mai calda este sufient sa avem pantaloni subtiri sau scurti si o bluza. -incaltamintea; deoarece intr-un canion roca este umeda si alunecoasa, trebuie sa purtam o incaltaminte supla si aderenta, de genul adidas ori bocanci. Cizmele de cauciuc, intr-un canion, nu sunt indicate, deoarece umplerea lor cu apa duce la pierderea acestora sau la ingreunarea parcursului; -casca de protectie; ca orice sport de munte, canioning-ul impune purtarea unei casti de tipul celor utilizate in speologie, alpinism sau lucrul la inaltim.

Exista totusi un tip special de casca pentru canioning, ce prezinta in zona superioara mai multe orificii pentru scurgerea apei; ea trebuie sa fie bine fixata pe cap, sa nu alunece, prin intermediul unei chingi jugulare in Y. Uneori este util a se putea fixa pe casca o sursa de iluminare; -hamul este un sistem de chingi de latime de 40-50mm, cusute intre ele si conectate prin intermediul cataramelor, ce permite sustinerea greutatii corpului in momentul progresiei pe coarda.

Se poate folosi un ham de escalada, dar mai utile sunt hamurile de speologie sau cele speciale pentru canioning, prevazute cu protectii din PVC. -dispozitivul de coborare poate fi un opt de rapel sau un coborator speologic cu role, in functie de tehnica folosita. Acesta permite coborarea pe coarda, cu viteza constanta, controlabila tot timpul, fara un efort deosebit. Coboratorul este necesar, intrucat parcurgerea unui canion presupune numai coborare, situatiile in care se urca fiind rar intalnite.

Cu toate acestea se recomanda ca o echipa sa aiba la ea un set de doua blocatoare sau o bucata de cordelina de 5,5mm pentru confectionarea pe loc a doua noduri autoblocante. Nu trebuie uitate carabinierele, care se recomanda a fi in numar de 5/ pers (trei fara siguranta si doua cu siguranta, dintre care una sa fie cu inchidere automata). Pentru autoasigurare, se recomanda sa avem o lonja dubla, cu doua lungimi diferite, confectionata din coarda dinamica de 9mm.