La drum prin cheile raului Dambovita
1/121
calendar_month 07 Feb 2012, 18:02
La doar 150 km de Bucuresti, in tinuturile Muscelului, Dambovita a sapat chei de o neasemuita frumusete. Traseul incepe in localitatea Podul Dambovitei, asezata intr-o uriasa depresiune de origine carstica. Datorita peisajului splendid si climatului placut, localitatea a devenit un loc mult cautat de turisti.

Absenta cabanelor si a hotelurilor este compensata de ospitalitatea localnicilor.

Gospodariile rasfirate prin relieful variat al depresiunii sunt construite in cel mai pur stil romanesc, specific regiunilor de munte. In punctul cel mai inalt al soselei Campulung-Brasov, pe Muntele Posada, se afla o portiune din vechiul drum roman, acoperit si astazi cu dalele de piatra bruta de acum doua milenii. Locul e strajuit de o cruce de piatra, inscrisa cu litere chirilice.

Podul Dambovitei se afla la rascrucea unui important complex de chei sapate in calcar de raurile Dambovita si Dambovicioara. Pornind din centrul localitatii, un drum forestier urmareste Dambovita in amonte, spre izvoare, si strabate cheile de la Plaiul Mare (Cheile Mari ale Dambovitei), oprindu-se, dupa 40 de km, pe barajul de la Pecineagu. Un altul urca pe Dambovicioara si, dupa ce trece pe langa cunoscuta pestera a Dambovicioarei, se opreste la cabana Brusturet, sub creasta Pietrei Craiului.

Traseul pe care vi-l propun astazi nu urmeaza nici un drum asfaltat sau forestier, ci merge chiar pe firul Dambovitei, cale de 5 km, pana in orasul Rucar. Poteca porneste de la podul care traverseaza raul si serpuieste cateva sute de metri printre fanete cu flori si adaposturi ale localnicilor, pana la primul cot al apei. Aici va trebui sa traversezi Dambovita pentru prima data. In continuare, vei face asta de zeci de ori, asa ca trebuie sa lasi codeala la o parte si sa intri in apa. De aici, incepe aventura. Apa e destul de repede, insa nu foarte adanca - in general, pana la genunchi. Dupa cateva traversari, vedem pe partea stanga diaclaza (o crapatura uriasa in stanca) prin care se varsa paraul Cheia in Dambovita. Inaintarea se face alternand malurile.

Raul este marginit de pereti enormi de piatra, iar soarele generos de vara incalzeste cheile adanci numai la miezul-zilei. Insule de nisip, pe care cresc brusturi enormi, pigmenteaza din loc in loc albia raului. Cam la jumatatea distantei dintre Podul Dambovitei si Rucar, peretii cheilor devin tot mai apropiati si intunecosi. Ajungem in portiunea cea mai interesanta, dar si cea mai periculoasa. Plutaritul salbatic, care s-a practicat timp de zeci de ani pe Dambovita, a adancit in acest loc stramt albia raului. Aici, apa poate atinge nivelul braului unui om de inaltime medie. Portiunea nu este lunga, dar ii poate demoraliza pe turistii mai putin amatori de "sport extrem". Pe perete, cam la 4 m inaltime, se vad traversele metalice ale fostului podet care insotea peretele pe mai multe sute de metri. De aici, vechii plutasi se foloseau de tapine pentru a indeparta bustenii care blocau calea plutelor. La plutarit s-a renuntat din 1962, iar podul suspendat din chei a suferit deteriorari majore. Dupa 2 km, albia se largeste mult, la confluenta cu un alt rau, Ghimbavul. Acesta are chei la fel de spectaculoase: in amonte, dupa doua ore de urcus, ajungi in poiana La Fierarie, aflata sub Curmatura Ghimbavului si poti gasi cazare la cabanutele nou construite.

Satucul de la Podu Dambovitei se afla la rascrucea unui important complex de chei si canioane sapate in calcar de raurile Dambovita, Dambovicioara si afluentii lor. Cheia Mica a Dambovitei - un drum forestier urmareste Dambovita in amonte, spre izvoare, si strabate cheile de la Plaiul Mare (Cheile Mici), oprindu-se, dupa 40 de km, pe barajul de la Pecineagu. Cheile Dambovicioarei - un alt drum urca pe Dambovicioara (afluent al Dambovitei) si, dupa ce trece pe langa cunoscuta pestera a Dambovicioarei, se opreste la cabana Brusturet, sub creasta Pietrei Craiului. Acestea sunt cele mai mari chei din zona, insa nu si cele mai interesante pentru canioning. Cheia Mare a Dambovitei - cam la jumatatea distantei dintre Podul Dambovitei si Rucar, peretii cheilor devin tot mai apropiati si intunecosi. Aici, apa poate atinge nivelul braului unui om de inaltime medie. Portiunea nu este lunga, dar ii poate demoraliza pe turistii mai putin amatori de "sport extrem". Pe perete, cam la 4 m inaltime, se vad traversele metalice ale fostului podet care insotea peretele pe mai multe sute de metri. Dupa vreo 2 km, albia raului Dambovita se largeste din nou, la confluenta cu Ghimbavul. Cheile Ghimbavului a￯￯ Ghimbavul, formeaza la randul lui, chei la fel de spectaculoase, respectiv Cheile Ghimbavului. Doar vara si toamna, cand debitul apei este mai redus, se poate trece prin Cheile Ghimbavului, pe uscat. Cheile Cheitei a￯￯ un alt afluent al Dambovitei, in zona Podu dambovitei, este raul Cheia. Acesta formeaza in apropiere de zona de confluenta, niste chei foarte frumoase, care dau apoi in Cheia Mare a Dambovitei. Cheile Oratii a￯￯ sunt formate de paraul Oratia, chiar in partea de nord a satului Podu Dambovitei. Acestea sunt poate cele mai frumoase chei din zona, desfasurandu-se mai mult pe verticala. Este de fapt un canion, care poate fi parcurs numai cu echipament de canioning, cat timp paraul nu este secat ( in perioadele mai secetoase, Oratia seaca si canionul poate fi parcurs mai usor).



Daca iti continui drumul pe Dambovita, dupa doua ore ajungi la Rucar. Raul mai are de strabatut inca un defileu inalt, stramt si cotit, cu apa repede si ne obliga la inca 10-15 traversari. Din peretii enormi de calcar curg izvoare sclipitoare si reci, iar pe "prispele" lor insorite cresc clopotei, garofite si chiar flori de colt. Dupa ore de lupta cu apa si vegetatia (pe alocuri luxurianta), zarim primele case din Rucar, unde aventura noastra pe Dambovita ia sfarsit.

E mai bine asa!
- Nu pleca decat pe vreme buna si, in nici un caz, dupa inundatii sau ploi mari.
- Intereseaza-te la Podul Dambovitei daca apa este folosita in barajul Pecineagu, caci nivelul apei poate creste brusc.
- Protejeaza-ti bagajele si obiectele electronice cand traversezi raul.
- Nu merge prin apa fara incaltaminte - pietrele de pe fund aluneca si te poti accidenta.
- Cei care nu suporta mult timp contactul cu apa rece, ar face mai bine sa ramana la soare, in sezlongul unei pensiuni din Rucar sau Podul Dambovitei. Pot sa traiasca aventura din povestirile celorlalti sau citind articolul din revista...

Text: Cristian Duminecioiu

Sondaj

Credeti ca surfingul este periculos?