Zborul

Decolarea se poate realiza prin alergare de pe o panta inalta sau prin tractare cu dispozitive speciale. Alte tehnici ingenioase utilizate cu succes au fost lansarea din baloane cu heliu sau cu aer cald.

Zborul depinde foarte mult de conditiile atmosferice. Planarea lina se poate realiza in cazul in care vantul nu este puternic si are o viteza constanta. Zborurile rapide sunt provocate de rafale de vant puternice care tind sa ridice deltaplanul destul de sus; acest fenomen este intalnit in cazul curentului dinamic de panta sau a curentului termic ascensional.

Siguranta

Desi zborul cu deltaplanul a fost considerat un sport extrem de periculos, planoarele sunt la fel de sigure ca orice alt aparat construit de HGMA (Asociatia de manufacturare a deltaplanelor). Toate dispozitivele de zbor dispun de elemente de siguranta si sunt testate pentru a asigura stabilitate si siguranta ridicate. Siguranta pilotului depinde cel mai mult de gradul de experienta si antrenament.

Sportivii au de obicei o parasuta care le poate salva viata in caz de accident sau de pierdere a controlului aparatului. In cazul unor probleme serioase parasuta este actionata instantaneu si permite aterizarea atat a pilotului cat si a deltaplanului. Marimea normala este de 30 m2 iar viteza de coborare ar trebui sa fie mai mica de 6-7 m/sec. Este suficient pentru a avea o coborare dureroasa de aceea sportivii sunt sfatuiti sa se prinda de rama deltaplanului pentru a pluti mai bine. Unii sportivi se folosesc de aer comprimat pentru a declansa deschiderea parasutei insa aceasta metoda nu s-a dovedit prea eficienta. Multe cluburi sportive pun la dispozitie ore de curs menite sa ii invete pe sportivi cum sa reactioneze in caz de urgenta.

Pilotii poarta costume speciale si instrumente (cutite, franghii, telefoane si trusa de prim ajutor) care sa ii ajute sa taie hamurile daca s-au incurcat in ele sau, in cazul in care aterizeaza accidental in copaci, sa coboare din ei.

Siguranta zborului cu deltaplanul a crescut considerabil datorita antrenamentelor si scolilor de instructaj. Primii sportivi au invatat sa manevreze acest aparat prin incercari multiple si greseli. Multe din aceste erori au constituit baza tehnicilor de construire a dispozitivelor de zbor. Desi miscarile pilotului sunt menite sa previna urcarea la o inaltime mai mare, unele tehnici nu pot fi aplicate decat la o altitudine mare. Daca o alunecare accidentala se intampla in apropierea solului, pilotul poate sa piarda controlul aparatului. Cele mai importante lectii in zborul cu deltaplanul sunt cele legate de aterizare si coborare.

Oricine doreste sa practice acest sport trebuie sa se inscrie intr-un club sau asociatie care ofera instructaj si aparatura.