Xtrem.ro

Tehnica de escalada. Principii in escalada sportiva

Publicat: 07 Feb 2012 17:12

Escalada consta dintr-o serie de miscari, cu cheltuiala de energie fizica si psihica. Aplicata corect, conform anumitor reguli, asigura o economie substantiala de energie contribuind la securitatea cataratorului si la succesul actiunii.

Principalele principii ce stau la baza escaladei sunt urmatoarele:

- Pasajul care urmeaza escaladat trebuie examinat cu privirea, miscarile cu anticipatie calculate si prevazute ordinea lor, posibilitatile de asigurare, urmarile pe care le poate avea alunecarea sau caderea, care este locul urmator de odihna. Numai dupa ce am examinat toate aceste aspecte parasim locul sigur pe care ne aflam si parcurgem fara prea multa sovaiala pasajul respectiv pana la locul unde ne putem odihni si examina pasajul urmator.

Fiecare priza trebuie incercata daca rezista sau nu. Multe prize tin numai daca sunt folosite intr-un anumit fel, in special la apasare si nu la tractiune (tragand de ele, ies ca un sertar). Deosebit de fragile sunt prizele de iarba care apar de obicei pe branele dintre doi pereti. Iarba rezista slab la tractiune si in plus poate fi smulsa cu tot cu bucata de pamant pe care a crescut. Mai periculoase decat iarba sunt muschii, lichenii si mazga.

- Escalada trebuie sa se desfasoare calm, cu atentiesi ingrijit, fara smuncituri si sarituri. Miscarile trebuie sa fie ritmice, fluide, fara sa se incalece, fara contracturi.

- Siguranta unei prize nu depinde de marimea ei. Se poate intampla ca un bloc sau o lespede foarte mare sa se disloce brusc fara vreun semn premergator. In cazul folosirii unui astfel de bloc instabil pentru tractiune cu ambele maini se poate intampla sa ramanem cu el in brate. Cazand acest bloc poate taia coarda, poate strivi pe coechipierul aflat mai jos sau ii poate accidenta pe eventualii spectatori aflati la baza peretelui.

- Regula celor trei puncte. Persoana ce escaladeaza trebuie sa aiba in permanenta trei puncte de sprijin pentru trei din membrele sale. Stand cu picioarele pe doua prize solide, tinandu-se cu o mana de a treia priza, se va intinde cealalta mana dupa a patra priza. Numai dupa ce se convinge de soliditatea ei si se tine bine de ea, cataratorul poate misca un picior pentru a-l muta pe priza urmatoare; in acest timp el ramane din nou in trei puncte de sprijin: doua prize de mana si o priza de picior.

Explicatia acestei reguli este ca, daca in timpul miscarii una din cele trei prize cedeaza, se ramane totusi in doua prize; ramanand intr-o singura priza, caderea este sigura.

- Escalada trebuie sa se faca cu economie de forta, avand in vedere efortul mare pe care il reclama orice traseu. In cazul in care nu putem trece un pasaj dificil nu trebuie sa ne risipim fortele, ci sa revenim la punctul de plecare sau sa ne autoasiguram intr-un piton din respectivul pasaj, dupa care putem gasi alta varianta de catarare, alta succesiune de prize, alta tehnica sau alta pozitie de echilibru. Intotdeauna trebuie pastrata o rezeva de forta si evitata mergerea pana la epuizare.
- Escalada se face pe picioare, care preiau intreaga greutate a corpului. Mainile servesc pentru mentinerea echilibruluisi sunt folosite pentru tractiune in pasajele dificile unde se depaseste verticala.

- Escalada in sprait, cu picioarele departate, sta la baza unui bun stil, elegant si sigur. Pozitia de sprait asigura un echilibru mai stabil impiedicand o rasucire nedorita a corpului in jurul unei axe verticale.

- Escalada se adapteaza la forma stancii si la caracteristicile pasajului. Astfel, trebuie departat corpul de perete in special pe muchii si creste sau, din contra, lipit de stanca in pasajele de perete, fisuri. In miscare, centrul de greutate al corpului se afla in general in afara punctelor de sprijin; in timpul odihnei, din contra, centrul de greutate este bine sa se afle in interiorul perimetrului determinat de punctele de sprijin.

- Cel ce ataca un pasaj dificil trebuie sa se elibereze de toate retinerile datorate unei pozitii expuse (de exemplu: un pasaj surplombant). Instinctiv, omul se inhiba in fata unui loc periculos, datorita pozitiei sale nesigure in spatiu. Nu este acelasi lucru (din punct de vedere psihologic) sa ataci un pasaj de gradul VI sau VII, la 1 m. de pamantul ferm sau la cativa zeci de metri deasupra vaii. Singura modalitate de eliberare de aceste reticente o constituie antrenamentul.


Comenzi de coarda

Intelegerea dintre membrii unei echipe se face prin comenzi scurte si clare. Trebuie evitate toate posibilitatile de interpretare gresita, intrucat comenzile de multe ori se aud greu din cauza reliefului, distantei si conditiilor atmosferice. In aceste cazuri trebuie evitate orice comenzi ce pot crea confuzie, de exemplu o negatie (comanda `nu trage` poate fi interpretata `trage`, cuvantul `nu` trecand neauzit).

Pentru parcurgerea unei lungimi de coarda cu o echipa formata din doua persoane se procedeaza in felul urmator:

- Capul de coarda il intreaba pe secund daca este gata sa il asigure. Dupa ce primeste raspunsul afirmativ, capul pleaca anuntandu-l pe secund `am plecat`.
- Daca are nevoie de tractiune de coarda, capul striga `fiiil!`.
- Daca nu mai are nevoie de tractiune, capul striga `slaaab!`.
- Secundul nu trebuie sa raspunda comenzii caci capul de coarda vede sau simte daca a fost inteles: daca a cerut filaj, va simte imediat ca se intinde coarda, iar la `slab` ca slabeste si devine mai libera.
- La dislocarea unei pietre se striga `piatra` pentru a-l avertiza pe coechipier.
- Secundul trebuie sa il tina la curent pe capul de coarda cu lungimea corzii ramasa disponibila pentru ca acesta sa se ingrijeasca la timp de gasirea unui loc de regrupare. Nu trebuie consumata toata coarda intrucat sunt necesari cativa metri buni pentru franarea unei caderi grele a capului de coarda iar in regrupare sunt necesari 2-3 m de coarda pentru autoasigurarea in cel de-al doilea piton. In general trebuie plecat in traseu cu corzi de 50 m, iar o lungime de coarda nu trebuie sa depaseasca 40 m. Numai in caz de nevoie (se termina buclele echipate inainte de parcurgerea completa a lungimii sau se rateaza din neatentie regruparea) se va efectua o regrupare dificila in pitoane intermediare, tinandu-se cont de faptul ca pozitiile sunt extrem de incomode. Secundul nu va urca pana la cap ci se va opri cu vreo 2-3 pitoane mai jos, intrucat capul de coarda regrupeaza intr-un singur piton.

- Ajuns in regrupare, capul de coarda se autoasigura in minimum doua puncte, dupa care striga `am regrupat`, ceea ce inseamna ca secundul nu mai trebuie sa asigure si se poate pregati de plecare.
- Capul de coarda trage la el restul de coarda disponibila, secundul strigand `gata` in momentul cand coarda este intinsa. Capul de coarda trece coarda prin dispozitivul de asigurare, iar dupa acea striga `poti sa pleci`.

- Secundul comunica `am plecat` si incepe sa escaladeze cerandu-i capului sa fileze, sa slabeasca, etc.
Mentionez ca anumite comenzi vocale se pot substitui cu semnale prin coarda, stabilite de comun acord de coechipieri.

Autor: Florian Mastacan

 

Sondaj

Cat de des te uiti la stirile sportive la TV?