Manual de alpinism si escalada sportiva. Rapelul
5/598
calendar_month 07 Feb 2012, 17:18
Rapelul reprezinta coborarea prin alunecare de-a lungul unei corzi. Pregatirea rapelului cere prevedere, experienta si constiinciozitate.

Cele mai multe accidente au loc la coborare, datorita euforiei, oboselii, frigului, apropierii unei ploi sau a noptii. De aceea, exista o serie de reguli ce trebuie respectate pentru eliminarea tuturor riscurilor. Cea mai importanta regula este rezervarea unui interval de timp suficient pentru pregatirea rapelului.

Cel mai simplu punct de fixare al corzii il constituie un copac sau mai rar, un colt de stanca. Cel mai bine este sa se echipeze coltul cu o bucla de cordelina, care permite o recuperare mai usoara a corzii. De obicei insa, rapelul se face dupa un piton. In cazul folosirii a doua pitoane se utilizeaza o cordelina pentru repartizarea uniforma a efortului.

Pentru rapel este indicat un piton cu inel. In lipsa, se poate folosi un piton normal echipat cu o bucla din cordelina. Daca avem o singura coarda la dispozitie, o vom trage prin inel pana la mijlocul ei. Daca folosim doua corzi, le innodam si tragem corzile prin inel pana cand nodul ajunge langa inel. Capetele corzii se innoada, apoi se strange coarda de la capete spre piton in bucle largi si se arunca cu o miscare larga, in asa fel incat sa nu ramana agatata pe parcurs. La recuperare se trage de capatul care vine mai lesne; in cazul corzii duble se trage de firul cu nod. In general, se trage de firul apropiat de stanca; tragand de celalalt fir, acesta apasa inelul catre perete, blocand coarda.

Inainte de coborarea ultimei persoane, coechipierul ajuns jos incearca sa afle daca se poate recupera cu usurinta coarda. In caz contrar, cel ramas sus schimba dispozitia corzii, in asa fel incat recuperarea sa se faca fara probleme. Recuperarea se face tragand constant si fara graba, fara smuncituri. Exista pericolul ca prin tragerea corzii sa fie dislocate pietre. In fine, capatul corzii poate lovi in cadere un coechipier.

In timpul rapelului, picioarele se tin departate pentru a evita rasucirea laterala in jurul axei corpului. Corpul se lasa usor spre spate, iar picioarele se sprijina pe perete. Coarda trece prin ambele maini. O mana are rolul de a conduce coarda (cea care tine firele venind de la pitonul de rapel), cealalta are rolul de frana (cea care tine firele libere dinspre vale). Intreaga greutate a corpului este preluata prin frecarea corzii, in mana nu se simte practic nici un efort.

O greseala frecventa pe care o fac incepatorii este de a frana cu mana care conduce coarda. In acest caz efortul este mare; aceasta mana nu trebuie sa serveasca decat pentru mentinerea echilibrului. Cu cealalta mana, cea dinspre vale, franarea se face fara nici un efort deosebit.

Inainte de a porni in rapel trebuie verificat daca capetele corzii ajung pana la o platforma de regrupare si daca surubul carabinierei in care se afla dispozitivul de franare a fost inchis. Viteza trebuie sa fie moderata pentru a nu ne `arde` mainile prin frecarea corzii. Gatul trebuie ferit de atingerea corzii. La rapelul peste surplombe corpul ramane liber atarnat in coarda si incepe sa se roteasca, ceea ce nu trebuie sa ne alarmeze. In timpul rapelului trebuie evitata rasucirea corzilor; firele trebuie mentinute tot timpul paralele, pentru ca recuperarea sa se faca cu usurinta.

Coborarea in rapel se face cu viteza constanta, lin, pentru a nu solicita peste masura pitonul de rapel. Daca rapelul se face dupa un piton, nu e recomandabila coborarea in salturi. Ca dispozitiv de franare se utilizeaza optul de rapel. Coarda de rapel se trece prin urechea mare si peste urechea mica (vezi figura). In caz de pierdere a optului, se va utiliza nodul semicabestan.



Autor: Florian Mastacan

Sondaj

Care e cel mai important criteriu in alegerea rolelor?