Autor: Florian Mastacan
www.kobe.ro

In ultimele doua luni activitatea mea s-a concentrat cam 95% pe cataratul indoor, din motive obiective.

Pe de o parte vremea a fost imposibila pentru escalada (game over, asteptam noul sezon), pe de alta parte multitudinea de competitii care a urmat in luna decembrie cumva m-a obligat sa profit de aceste momente pentru a mai castiga ceva experienta.

Desi a fost anuntata destul de rapid, Cupa Romaniei a prins foarte repede forma si a oferit 3 etape de concurs reusite (Brasov, Bucuresti si Timisoara) din care am participat la primele doua.

Cu timp de lucru de 2 ore si 30 de minute pentru 12-14 trasee, competitia a fost una dura si interesanta in acelasi timp.

La Brasov a fost din nou, cel mai al dracului concurs la al carui stil nu m-am putut acomoda deloc. Majoritatea traseelor atletice, foarte putine rute cu trick, un nivel fizic destul de mare cerut pentru a produce rezultate. Clasamentul a fost dur cu mine, locul 16 fiind evident dezamagitor dar realist fata de prestatia mea.

Din fericire insa, urmatoarea etapa de la Fabrica a fost complet diferita. Tot timpul mi-a placut amenajarea de acolo datorita faptului ca exista o varietate mare de unghiuri, prize bune si foarte multe idei ale route setterilor.

Am avut un parcurs foarte bun in calificari, dar as mai fi avut nevoie de un traseu pentru a prinde finala. Am fost nevoit sa ma multumesc cu locul 7 (primul sub linie) si cu faptul ca am reusit parcurgerea unor rute pe care nici unii din finalisti nu le-au finalizat. Si totusi, nu a fost de ajuns.

A 3-a etapa nu am putut sa o atac intrucat cheltuielile de deplasare erau prea mari pentru bugetul meu si oricum sanse pentru un rezultat bun la general nu aveam.

In plus, in acelasi week-end avea loc concursul regional Buldareste de Craciun, ajuns la cea de-a 3-a editie. Aici problema e fost mai relaxata din punct de vedere al concurentei dar mult mai dura ca volum de munca.

42 de trasee in 5 ore, reusind la final locul 2 cu 36 de trasee parcurse si cu frustrari mari ca am fost invins de o problema morfo.

Luna ianuarie a reluat competitiile cu un eveniment aniversar. Din nou la Fabrica, alte 14 trasee superbe, o alta prestatie buna si din nou lipsa unui traseu suplimentar m-a privat de finala.

Locul 8 la final insa o experienta interesanta per total, toate aceste concursuri adunandu-se si cladind (sper) o experienta mai buna pentru evenimentul de pe 6 februarie la care tintesc.

Voi ajunge din nou in Belgia dar de data asta la Blok Open 2012, un eveniment international cu traditie si cu un numar impresionat de cataratori participanti, unde de data asta as dori o clasare mai buna comparativ cu Bleau Open.

In tot acest parcurs competitional indoor (care se va continua in februarie cu calificarile la Campionatul National de Bouldering si teoretic dupa aceea cu Campionatul in sine) mi-a fost greu sa ma mai impart si cu celelalte pasiuni pe care iarna mi le activeaza in fiecare an.

Fiind insa din ce in ce mai bine pregatit din punct de vedere fizic, dry tooling-ul mi-a oferit din nou posibilitatea de a ma verifica si de a petrece timp in natura.

A fost superb ca in doua sedinte in Bicajel sa repet din prima toate traseele pe care le-am abordat, cu o marja mare de confort fizic indiferent de dificultatea traseului insa a fost foarte trist de asemenea sa vad ca anul acesta organizatorii Cupei Rachitele au ales ca perioada de desfasurare a concursului fix week-end-ul cand eu voi fi in Belgia.



Povestea se repeta exact ca anul trecut (cand am aruncat biletele de avion la gunoi si am mers la Rachitele) dar de data asta nu imi mai permit sa renunt. Trebuie sa recunosc ca este un pic trist pentru mine sa fac o asemenea alegere, mai ales ca in Romania exista un singur concurs de profil dar in acelasi timp experienta pe care ti-o confera un concurs international este un lucru pe care foarte greu reusesti sa il aduni si implicit necesita sacrificii.

Pe de o parte, sunt constient ca experienta pe care am acumulat-o la dry tooling a venit cu foarte multa munca si a adus rezultate valoroase dupa 5 ani de practica.

Toate obiectivele pe care am dorit sa le ating, atat pe plan competitional cat si extracompetitional, au fost atinse si implicit nu au generat decat alte obiective si mai mari care nu prea mai sunt legate de Romania. Pentru aceste teluri am nevoie de timp, pregatire specifica si un buget serios a￯￯ aspecte pe care momentan in acest termen scurt nu le pot rezolva.

Pe de alta parte, competitia in sine (indiferent de ramura sportiva practicata) te modeleaza si te pune in fata unor situatii care iti verifica si dezvolta aptitudini. Nici un concurs nu este o investitie pierduta, indiferent de locul ocupat si de prestatie. Cu discernamantul necesar, concluziile se trag destul de simplu si pot genera reactii pozitive in viitor. Iar o competitie in exterior, intr-un mediu complet strain si mult mai variat fata de teritoriul national, e o sursa ce trebuie exploatata la maxim.

Deci in final, intr-un fel tot a￯￯raula￯￯ e spre bine. Incerc sa adun cat mai multe lucruri si invataminte, fiind in postura buretelui care absoarbe tot ce poate. si probabil va veni un moment, sper eu apropiat, cand voi incepe sa am si pretentii pentru anumite rezultate in concursurile de bouldering.