Autor: Florian Mastacan
www.kobe.ro
28 martie 2012

In ultimele 3 saptamani, fiecare week-end a fost ocupat de cate o etapa finala a Campionatului National de Bouldering 2012.

Prima la Bucuresti (Fabrica), a doua la Iasi (Sala de Catarat), a treia din nou la Bucuresti (Vertical Spirit).

Fiind in cel de-al doilea sezon competitional a￯￯la vederea￯￯ (din cele 3 pe care mi le-am asumat pentru a prinde experienta) si fara a avea un obiectiv clar in ceea ce priveste un loc in clasament, scopul meu principal a fost de a depune toate eforturile pentru a prinde o finala.

Insa lucrurile nu au inceput tocmai cum trebuie, in prima etapa fiind foarte aproape de un rezultat catastrofal in calificari (penultimul calificat in semifinala, doar cu intermediare), probabil singurul aspect greu de explicat si de digerat din acest campionat.

In semifinala din fericire am reusit sa ma resetez cumva dar nu suficient pentru a finaliza cum trebuie cel de-al treilea bloc, pierzand asftel printre degete locul 7 si fiind nevoit sa ma multumesc cu pozitia a 11-a, cu 2 intermediare contorizate. O amenajare foarte pertinenta, condusa de Nicolas Ecoffet, un motiv in plus de a reveni la orice eveniment organizat de baietii de la Fabrica.

Daca anul trecut la Iasi evoluasem foarte prost, acum imi doream foarte mult o schimbare a situatiei in bine. Calificarile au mers excelent, cu 4 blocuri rezolvate din 5, majoritatea fiind pe mana mea.

Semifinala a fost din nou chinuitoare pentru mine datorita modului in care s-au desfasurat ostilitatile la ultimele 2 blocuri. Avand primul bloc rezolvat din prima iar cel de-al doilea nefiind semnificativ (deoarece nu l-a parcurs nimeni), treaba s-a triat cumva la blocul 3 a￯￯ o problema clasica de double jump unde am dat 10 incercari pana cand mi-a iesit miscarea.

Din pacate prea tarziu, intrucat cele 5 secunde ramase au fost insuficiente pentru a ajunge la top. si totusi, am mai avut o sansa pentru finala daca as fi parcurs ultimul traseu din prima insa fiind obosit dupa seria de sarituri nu am abordat cum trebuie problema si am dat top abia din a 4-a.

Si uite asa, in loc de o finala m-am ales cu locul 9 din nou datorita lipsei de eficienta, cu 2 top-uri din 5 incercari. O amenajare foarte buna per ansamblu condusa de veteranul nostru Adrian Buhaescu.

Ultima etapa la Vertical Spirit am abordat-o poate un pic superficial in calificari, reusind 3 top-uri din 5 incercari si practic o pozitie cumva la jumatate in starting list-ul semifinalei.

Totusi m-au suparat 2 erori destul de mari comise la 2 blocuri care trebuiau executate clar din prima. Semifinala a adus insa o amenajare foarte powerful unde lucrurile au debutat prost de la primul bloc pe care nu am reusit sa il parcurg dintr-o eroare mare de plan.

Al doilea bloc m-a invins fizic dupa ce la prima incercare (cea mai buna) am gestionat mult prea tehnic o trecere in tavan iar ultimele doua blocuri mi-au dat lovitura de gratie la finalul unei evolutii dezamagitoare cel putin pentru mine.

Loc final 12, cu o intermediara. O amenajare excelenta pusa in scena de Oliver Batir, traseele lui reusind sa a￯￯periea￯￯ perfect atat clasamentul etapei cat si cel general.

Clasamentul final m-a pozitionat pe locul #9, practic cu 5 pozitii mai sus fata de editia precedenta iar concluzia cea mai clara m-a pus din nou in fata cu teorema eficientei.



De remarcat faptul ca desi toate cele 3 etape de campionat au fost foarte variate ca mod de amenajare, in absolut oricare semifinala cu 2 top-uri facute din prima se prindea garantat finala, indiferent de evolutia la celelalte 2 trasee!

Iar daca stau sa privesc acum la rece in trecut, acest lucru era perfect posibil din perspectiva mea: blocurile 2 si 3 la Fabrica, blocurile 1 si 4 la Iasi, respectiv blocurile 1 si 2 la Vertical Spirit.

Punct. De acum, incepe oficial sezonul de escalada.