Culmile nordice din Muntii Bucegi
3/327
calendar_month 06 Feb 2012, 13:07
Culmile nordice sunt constituite din complexul de spinari inalte si in buna parte stancoase ce se ramifica radiar din platoul Varfului Omul (2507 m), si anume: Creasta Morarului, spre E; Creasta Bucsoiului, denumita si Bucsoiul Mare, spre N, NE (care lasa spre E, Creasta Bucsoiului Mic) si Culmea Scara-Gaura, spre V.

Din aceasta se ramifica spre N, culmea dantelata a Padinei Crucii (din varful cu acelasi nume), iar din Vf. Scara si in aceeasi directie Culmea Tiganesti, din care se desprind succesiv, catre V, culmile Ciubotea si Clincea, iar din acesta din urma si catre N, Piciorul Velicanului.

Morarul
Muntele Morarul este constituit dintr-o singura culme cuprinsa intre vaile Morarului (N) si Cerbului (S), coboara catre E in trepte succesive si formeaza in portiunea centrala trei strungi adinci, care despart marile tancuri ce strajuiesc linia de creasta. Ele se succed de la V la E, astfel: Acul de Sus, Degetul Prelungit (cu doua virfuri distincte), Degetul Rosu, imensa coloana de conglomerate, si Acul Mare. Versantul sudic al Morarului, care priveste spre V. Cerbului, desi de o inclinare generala pronuntata, este bogat inierbat si strabatut de numeroase brine, in parte confluente, dintre care se deosebesc: Brina de Sus, Brina de Mijloc si Brina Mare. Versantul este brazdat de citeva vai si anume (de la V la E): Sistoaca Crucii, Sistoaca Acului de Sus, Sistoaca Dracilor, confluenta cu Sistoaca Acului de Sus, Sistoaca Rosie, care ia nastere de sub creasta Coltului Mare, si Sistoaca Fintinitii.

In contrast izbitor cu fata sudica, versantul nordic al Morarului este in cea mai mare parte stincos si abrupt. in portiunea centrala, el este intretaiat de patru mari vai care, pornind din creasta, conflueaza cu V. Morarului. Astfel, Valea Adinca isi are obirsia in citeva vilcele formate sub creasta, la V de Acul de Sus al Morarului.

Valea Ripa Zapezii prezinta initial doua fire, care iau nastere, respectiv, din strunga dintre Acul de Sus si Degetul Prelungit si aceea dintre Acul Rosu si Acul Mare. Ele conflueaza in dreptul Brinei Mari a Morarului de unde firul unic, adincit intr-o serie de hornuri, razbate printr-un con de dejectie la baza abruptului, unde se uneste cu Valea Adinca, in marginea Poienii Morarului.

Valea Poienii porneste de la baza rasariteana a Acului Mare. Puternic inclinata, valea se transforma in aval de Brina Mare, intr-o serie de hornuri, sfirsind in marginea Poienii Morarului. V. Bujorilor, formata initial din doua fire, porneste de sub creasta, coboara printre pilcuri de smirdar si jnepenisuri si conflueaza cu V. Morarului. Brinele de pe fata sudica a Morarului (Brina Mare, Brina de Mijloc si Brina de Sus) se continua pe versantul nordic, prima ajungind pina in V. Morarului, iar celelalte doua pina in V. Adinca.

Valea Morarului, care separa Morarul de Bucsoiul, este o vale de origine glaciara, cu trei caldari largi, despartite prin trepte usor accesibile. Caldarea superioara, semicirculara si cu fundul aproape orizontal, este situata sub creasta ce leaga Vf. Omul de Vf. Bucsoi. Celelalte doua caldari, din cauza eroziunii puternice, nu mai pastreaza caracterul tipic glaciar.

Bucsoiul
Cuprins intre V. Glajariei (E), V. Malaesti (V), si V. Morarului (S), Bucsoiul constituie, prin marea varietate a reliefului si intinsele perspective ce ofera, cel mai insemnat munte din grupul culmilor nordice. Strajuind coltul de NE al Bucegilor, imensa piramida de piatra a virfului domina toate inaltimile inconjuratoare.



Virful Bucsoi (2492 m), situat la N de Vf. Omul, este legat de acesta printr-o creasta care marcheaza doua denivelatii adinci (Curmatura Morarului si Curmatura Bucsoiului). Din virf se desprinde catre N, Creasta Bucsoiului Mare, iar de la baza sudica a virfului, Creasta Bucsoiului Mic, paralela cu Creasta Morarului de care este despartita prin Valea Morarului.

Bucsoiul Mic formeaza cumpana apelor dintre bazinele V. Prahovei si V. Ghimbavului. Aceasta cumpana se continua printr-o coama ce coboara in Saua Capattnii Porcului (Pichetul Rosu). De sub flancul estic al Virfului Bucsoi se formeaza V. Bucsoiului. Aceasta trece in partea superioara printr-o serie de hornuri, primeste pe dreapta doua vilcele cu caracter alpin - Vilcelul Grohotisului si Vilcelul Portitelor - iar dupa ce traverseaza Poiana Bucsoiului, coboara spre V. Glajariei cu care conflueaza. Creasta Bucsoiului Mare se desfasoara catre N si ia sfirsit deasupra confluentei V. Glajariei cu V. Malaesti. Flancul ce scapa din Creasta Bucsoiului catre V. Malaesti, formeaza o zona stincoasa si abrupta, foarte framintata, acoperita in portiunea inferioara cu intinse jnepenisuri intrerupte de tancuri stincoase.

Flancurile sudice si estice ale Bucsoiului sunt insa strabatute de numeroase brine, care conflueaza pe Fata Bucsoiului in pajisti largi. Cea mai insemnata este Brina Mare a Bucsoiului care, pornind din V. Morarului, in prelungirea Brinei Mari a Morarului, traverseaza Creasta Bucsoiului Mic si coboara subtiata in V. Bucsoiului, de unde se continua pe malul opus si intra pierzindu-se pe Fata Bucsoiului. Versantul nord-vestic si vestic al Bucsoiului Mare este intretaiat de o singura brina continua, ingusta si stincoasa, Brina Caprelor (urmata de o poteca marcata), care porneste din creasta si conduce in Valea Malaesti.

Scara - Gaura
Culmea Scara se desprinde din platoul Virfului Omul, spre NV, formeaza flancul drept al Vaii Gaura si se desfasoara aproape paralel cu portiunea initiala a Culmii Strunga. Culmea, la inceput de forma unei spinari largi, coboara repede, lasind spre N abrupturile ce cad spre V. Malaesti, se incovoaie apoi usor catre V, ingustindu-se, formeaza Saua sau Curmatura Hornurilor, iar dincolo de aceasta urca spre Virful Scara (2421 m). In continuare catre V, se prelungeste cu Muntele Gaura al carui crestet usor inclinat si larg, denumit Podul Spintecaturilor, ia sfirsit la extremitatea vestica cu Vf.Lancia (2295 m).

Padina Crucii
Padina Crucii se desprinde din Culmea Scara catre N, despartind caldarile adinci ale vailor Malaesti (spre E) si Tiganesti (spre V). Aceasta culme, mai scunda decit cele vecine, ale Bucsoiului si Tiganestilor, prezinta o zona abrupta stincoasa in portiunea superioara Flancul estic, dinspre V. Malaesti, desi puternic inclinat, este strabatut de numeroase brine cu pajisti ierboase, iar cel vestic, acoperit aproape in intregime cu intinse tufarisuri de smirdar si afinisuri.

Tiganesti
Culmea Tiganesti se ramifica din platoul Virfului Scara catre N, paralel cu Padina Crucii, si ia sfirsit in unghiul dintre vaile Tiganesti si Velicanul. Ambele sale flancuri sunt in mare parte inierbate si acoperite cu tufarisuri intinse de smirdar. Din Culmea Tiganesti se desprinde, la N de Vf. Scara si catre V, o prima spinare de munte denumita Ciubotea, cuprinsa intre V. Ciubotea (la S) si V. Urlatoarea Clincei (la N).
Valea Ciubotea prezinta in portiunea superioara doua caldari glaciare. Caldarea superioara este asezata sub abruptul ce scapa de sub Vf. Scara si Culmea Tiganesti si se caracterizeaza printr-un imens bloc de calcare prins in masa conglomeratelor. V. Ciubotea se uneste cu V. Urlatoarea Mare, formeaza V. Poarta, iar dupa ce primeste pe dreapta V. Urlatoarea Clincei, se indreapta spre comuna Bran-Poarta si se varsa in Valea Turcului. Tot din Culmea Tiganesti, se desprinde la N de Ciubotea, Culmea Clincea.

Valea Gaura. Din complexul de vai ce coboara radiar de sub Virful Omul, V. Gaura este cea mai insemnata, atit prin proportii, cit si prin intensitatea fenomenelor de glaciatiune, evidente in tot ansamblul sau. Caldarea superioara, de aspectul unui amfiteatru larg, se deschide imediat la V de Vf. Omul, intre Culmea Doamnele (la S) si Culmea Scara (la N). Valea traverseaza in continuare citeva mari caldari, separate intre ele prin uriasele rupturi de panta denumite ,,Fruntea Catunasului" si ,,Moara Dracului", iar dupa ce se uneste cu V. Gutanului (punct din care ia denumirea de V. Simonului) se indreapta catre NV, strabate in lung satul Simon si se varsa in Valea Turcului.

Valea Malaesti este cea mai insemnata dintre vaile glaciare de pe clinul nordic al Bucegilor. Caldarea superioara se deschide in amfiteatru, intre Culmea Bucsoiului, Culmea Scara si Padina Crucii. Peretele abrupt care margineste aceasta caldare la S, este brazdat de o serie de hornuri stincoase, dintre care cel mai important din punct de vedere turistic, Hornul Mare al Malaestilor, eate insotit de un mic hatas. Valea traverseaza o serie de trepte si caldari, intra in zona morenei frontale, unde firul apei se ascunde in masa bolovanisurilor, iar de aici coboara puternic si conflueaza cu V. Glajariei.

Sondaj

Cat de costisitor este sa ai ca hobby cursele de raliu?